Be Organic

Publicat pe 11th Oct 2013 @ 4:19 PM

PH, ORP și radicalii liberi

PH
Măsurarea pH-ului (potențial hidrogen) arată dacă o soluție este acidă sau alcalină (bazică). Când o soluție are părți egale de molecule acide și alcaline, pH-ul este considerat neutru. Apa slabă este acidă, în timp ce apa dură este alcalină, deși prin circumstanțe deosebite pot exista excepții.
Scara pH este logaritmică și trece de la 0,0 la 14,0, valoarea 7,0 fiind neutră. Valori de sub 7,0 indică soluții acide, în timp ce valorile mai mari indică soluții alcaline sau baze. Unele substanțe extreme pot avea valori sub 0,0 sau peste 14,0 dar majoritatea se încadrează pe această scară.

Corpul uman are tendința să mențină fluidele (sângele) la un pH de 7,365, conform funcției de homeostază. Corpul încearcă să mențină un echilibru al fiecărui organ cu fluidul alcalin de pH maxim 8,8 provenit de la pancreas.Totuși, aciditatea constantă va rezulta în diminuarea funcției de auto-apărare a corpului.
ORP
Potențial de Reducere a Oxidării – ORP este cel mai valoros element produs din apa alcalină produs de ionizator. ORP reprezintă măsura încărcăturii electrice a apei.
Această valoare poate fi pozitivă sau negativă fiind exprimată în milivolți. Valorile negative ale ORP din apa alcalină indică potențialul antioxidant care ajută corpul în neutralizarea acidității. Apa de la robinet și cea îmbuteliată au valori ORP pozitive, ceea ce înseamnă că nu au capacitate antioxidantă și nu pot ajuta corpul în neutralizarea acidității. Din acest motiv valoarea ORP este foarte importantă. O valoare pH mai mare rezultă într-o valoare ORP mai scăzută (negativă).

Inversarea procesului de îmbătrânire
Sang Whang, un minunat om de știință și inventator american de origine coreeană, explică cel mai bine în cartea sa Reverse Aging.

El spune că apa are memorie (am văzut acest lucru în imaginile uimitoare cu cristale ale Dr. Masaru Emoto și în lucrările homeopaților) dar merge și mai departe. Spune că memoria este exprimată ca o energie electrică măsurabilă.
Această energie poate fi măsurată în volți (sau milivolți deoarece este foarte mică) și se poate pierde în timp. Când apa are potențial electric, are abilitatea de a face ca atomii de hidrogen să ia diferite forme.

(Cartea lui Sang Whang descrie descoperirea apei ionizate, apa alcalină – și la vârsta de 78 de ani arată și se simte la fel de bine precum aș vrea și eu să fiu la acea vârstă!)

Rămâneți pe fir, nu devin mai tehnic de atât în descrieri!

Când apa are energie electrică ea face ca atomii de hidrogen să capete o formă sau alta. Într-o formă, un atom de hidrogen are o sarcină electrică pozitivă. Această apă este acidă. Cealaltă formă unește un atom de hidrogen cu unul de oxigen. Această piatră de temelie a vieții este forma OH-.

Doar un atom de oxigen și unul de hidrogen cu sarcină electrică negativă. Aceasta este apa ionizată. Acum are energie pe care vrea s-o doneze atomilor compatibili din corpul dumneavoastră. Și acum se numește ”alcalină”.

În ambele forme acești ioni sau atomi au capacitatea de a porni reacții chimice cu alte minerale din apă. Ce are aceasta cu sănătatea și longevitatea?

Tot ce se întâmplă în corpul nostru este o reacție chimică.

Și fiecare reacție chimică are loc când electricitatea dintre doi atomi este compatibilă. Putem spune că suntem un organism chimic grație electricității.

La nivel molecular, dincolo de celule, miliarde de reacții electrice de atracție și respingere au loc în fiecare milisecundă din viața dumneavoastră. Este un adevărat vârtej de unitate, și are loc chiar acum în corpul dumneavoastră, a fost mereu așa, și va continua până când echilibrul dintre reacțiile acide și alcaline – lupta dintre ele – este gata.

Și cine câștigă mereu această luptă? Acidul – de fiecare dată. Știm că acizii din corp se acumulează și în cele din urmă distrug corpul. Trebuie să vă spun că fac acest lucru cu mulți ani înainte de a muri. Fac asta chiar acum! Ruginind, descompunând, arzând, oxidând, toate ca parte naturală a metabolismului.

Astfel... viața așa cum o cunoaștem este o luptă internă între atomi încărcați pozitiv (ioni) și încărcați negativ (ioni). Putem spune mai mult sau mai puțin că viața este o luptă între acid și alcalin, deoarece despre asta este vorba în pH.

Revenind la apă – când sunt mai mulți ioni H+ în apă decât OH-, aceasta este acidă. Când sunt mai mulți OH- decât H+, apa este alcalină.

Radicali liberi
Radicalii liberi există în mod natural în corpul nostru și joacă un rol important în multe procese biochimice; totuși, studiile au arătat că un exces de radicali liberi pot declanșa reacții distructive în celule. Oxidarea datorată radicalilor liberi are legătură cu îmbătrânirea negativă, presiunea arterială, artrita, cancerul, și multe alte afecțiuni. Nu este de mirare că americanii cheltuie milioane de dolari în fiecare an pentru vitamine cu antioxidanți!

Radicalii liberi sunt atomi de oxigen cărora le lipsește un electron din perechea de atomi. Când unui atom îi lipsește un electron acesta devine instabil și foarte reactiv. Asta din cauză că radicalii liberi caută cu disperare un electron pentru a umple golul, așa că apucă electronul de la cel mai apropiat atom.

Problema este că atunci când un radical liber ia un electron de la un alt atom, al doilea atom devine la rândul său un radical liber deoarece acum îi lipsește un electron. Un radical liber pornește o cascadă de noi radicali liberi în corpul nostru. Radicalii liberi sar haotic, apucând electroni din celulele noastre și cauzând multe stricăciuni în același timp.

Lipsa odihnei nu este singura cauză a producției de radicali liberi în celulele noastre. Alte cauze includ:
•    Lumina ultravioletă din razele solare – de aceea cei care stau prea mult în soare riscă să dezvolte cancer de piele sau cataracte.
•    Toxine de tot felul, precum: fum de tutun, substanțe chimice naturale din mâncare, deșeuri otrăvitoare rezultate din metabolism, și toxine produse de om precum poluarea aerului și pesticidele.
În medie, o celulă din corpul nostru este atacată de radicali liberi la fiecare zece secunde.
Cea mai bună protecție este să menținem nivelul antioxidanților ridicat.
-    Ce efecte are nivelul ridicat de acid din corp:
Corpul nostru are mecanisme naturale pentru a elimina acizii, dar aceste mecanisme sunt limitate. Se poate descurca cu acizii rezultați din producția de energie internă și din procesul de reconstruire al celulelor. Totuși, aciditatea produsă de o dietă nesănătoasă este prea mult pentru sistemul de apărare. Acest pH (acid/alcalin) este important pentru sănătatea organismelor vii.
Japonezii consideră că bolile degenerative precum osteoporoza, cancerul, artrita, etc. se datorează în primul rând acidozei (un sistem prea acid).
Când corpul este prea acid, mediul este propice pentru viruși și bacterii. În timp ce virușii și bacteriile de dezvoltă în corpul nostru, noi ne simțim lipsiți de energie, suferim des de boli și dureri. Dacă o persoană nu-și schimbă starea acidă din corp, situația se poate înrăutăți. Virușii sau bacteriile pot evolua într-o boală periculoasă.
* Dacă vreți să înțelegeți cum sunt produși radicalii liberi puteți citi următoarea secțiune:

Mai multe informații despre radicalii liberi

Pentru a înțelege mai bine radicalii liberi trebuie să aflăm mai multe despre celule și molecule.
Corpul nostru este alcătuit din mai multe tipuri de celule, aceste celule fiind alcătuite din diferite tipuri de molecule. Moleculele sunt alcătuite din atomi, elemente unite prin legături chimice, atomii constând dintr-un nucleu, neutroni, protoni și electroni.

Numărul de protoni (particule încărcate pozitiv) din nucleul atomului determină numărul de electroni (particule încărcate negativ) din jurul atomului.

Electronii sunt implicați în reacțiile chimice, ei unind atomii pentru a forma molecule. Electronii înconjoară sau ”orbitează” un atom în mai mulți orbitali. Primul orbital este plin când are doi electroni. Când acesta este plin, electronii încep să ocupe al doilea orbital. Când al doilea orbital are opt electroni, și el devine plin, și așa mai departe.

Cea mai importantă caracteristică pentru un atom în determinarea proprietăților sale chimice este numărul de electroni din orbitalul extern. O substanță care are un orbital extern plin tinde să nu fie antrenată în reacții chimice (este o substanță inertă). Deoarece atomii caută să atingă o stare de stabilitate maximă, un atom va încerca să umple orbitalul extern prin:
•    câștigarea sau pierderea unui electron pentru a umple sau goli orbitalul extern, sau
•    a împărți electronul său unindu-se cu alți atomi pentru a-și completa orbitalul extern.
Cel mai des atomii își completează orbitalul extern împărțind electroni cu alți atomi. Împărțind electroni, atomii sunt legați și întrunesc condițiile de stabilitate pentru a forma o moleculă.

Cum se formează radicalii liberi?
În mod normal legăturile chimice nu se rup într-un mod în care lasă molecula cu un electron fără pereche. Dar când se rup legături slabe, se formează radicali liberi. Radicalii liberi sunt foarte instabili și reacționează rapid cu alți compuși, încercând să captureze electronul necesar pentru a deveni stabili.

În general, radicalii liberi atacă cea mai apropiată moleculă stabilă, luându-i electronul. Când molecula ”atacată” își pierde electronul, devine la rândul ei un radical liber, pornind o reacție în lanț. După ce procesul a pornit, poate continua ducând la distrugerea unei celule vii.
Unii radicali liberi apar în mod normal pe durata metabolismului. Uneori sistemul imunitar al corpului îi produce pentru a neutraliza viruși și bacterii. Totuși, factorii de mediu precum poluarea, radiațiile, tutunul și ierbicidele pot produce radicali liberi.

În mod normal corpul se poate ocupa de radicalii liberi, dar dacă nu sunt disponibili antioxidanți, sau producția de radicali liberi este excesivă, pot apărea daune. Este important de reținut că radicalii liberi se acumulează cu vârsta.

Reacția în lanț a formării radicalilor liberi are loc în trei etape:
1.    Inițiare – reacții energetice duc la formarea primilor radicali liberi:
2.    Propagare – reacția în lanț continuă și alți radicali liberi se formează devenind alte substanțe; și
3.    Terminare – eventual un antioxidant oprește reacția în lanț.

Radicalii liberi din celulele vii
Radicalii liberi din toate celulele vii fac parte din procesele celulelor. Totuși, excesul de radicali liberi din celulele noastre poate duce la atacarea membranelor celulare (stratul exterior al celulei). Acest atac provoacă daune celulei și țesuturilor.

Radicalii mai pot ataca și ADN-ul (materialul genetic din celulă). Unele chimicale care cauzează cancer fac asta prin formarea de radicali liberi.